poARTa Maratonului Internațional Sibiu 2023 în cadrul PAV, la FITS

Între 23 iunie – 7 iulie, în intervalul orar 10:00–22:00, vă invităm să dați o fugă până la Promenada Mall Sibiu, unde puteți să vedeți (la parter) poARTa regândită a Maratonului Internațional Sibiu 2023 – May we reconstruct what has been lost, în cadrul Platformei de Arte Vizuale și FITS.

poARTa Maratonului este un proiect din cadrul Maratonului Internațional Sibiu, susținut de platforma de arte vizuale_PAV, cu sprijinul Centrului Cultural German Sibiu și este cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu, prin Agenda Culturală, care poate fi vizionată în forma regândită în cadrul FITS, în parteneriat cu PAV și Promenada Mall Sibiu. 

Maratonul Internațional Sibiu 2023 este un eveniment sportiv de strângere de fonduri pentru cauze din comunitatea locală, organizat de Fundația Comunitară Sibiu, alături de Clubul Sportiv Comunitar Sibiu, partenerul principal MultiversX precum și alți parteneri locali. Evenimentul este cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu, prin Agenda Sportivă.

Foto: Adrian Luca

Foto: Gina Ștef

RO (English below)

„May we reconstruct what has been lost aduce în atenția publicului intervenția lui Iulian Bisericaru, panouri pictate de mari dimensiuni, re-contextualizate, comisionate recent de Maratonul Internațional de la Sibiu, din care o selecție este prezentată aici sub forma unei instalații in situ. Unul dintre principalele evenimente ale Sibiului axate pe comunitate, Maratonul Internațional Sibiu a făcut treptat loc artei contemporane în cadrul său. În ultimii ani, poarta de start / sosire, un element de importanță centrală în cadrul evenimentului, a fost locul de exprimare artistică pentru artiștii locali și regionali. Este o instalație temporară în cea mai mare piață publică din Sibiu, integrată într-un eveniment ce ține de cultura de masă, care este pentru și despre comunitate. Începând din acest an, structura, numită acum poARTa MIS, a fost transformată într-un proiect curatorial, inserând intenționalitatea în cadrul conceptual și în scopul estetic. Proiectul încurajează o practică care funcționează ca un catalizator activ, care generează răsturnări de situație, întorsături și tensiuni (Lind, 2009), creând fricțiune, împingând înainte idei noi și / sau seminale. Dincolo de scopul său estetic, proiectul devine o platformă care aduce teme și idei importante în conștiința publică, educând, reamintind, făcând lucrurile vizibile. Artistul Iulian Bisericaru și designerul artistic Cristina Kiru au fost invitați de curatoarea Iris Ordean să populeze suprafața porții cu un peisaj cromatic luxuriant, tributar unuia dintre conceptele de bază din opera lui Bisericaru, ecologia politică. Lucrarea rezultată, cuprinzând peste 130 metri pătrați de suprafață pictată, a fost un proces evolutiv, de la simple gesturi picturale, până la structuri și texturi vegetale complexe. Lucrarea politizează relația dintre artă și ecologie, fragilitatea ecosistemelor lumii, periclitarea speciilor și necesitatea de a aborda aceste probleme la nivel local, dar și global. Tensiunea ecologică este, până la urmă, atât o problemă locală, cât și una globală, astfel încât conversațiile pertinente ar trebui și trebuie să înceapă din orice colț al lumii.

După cum sugerează și titlul, intervenția este un exercițiu de deconstrucție și recontextualizare; contrar unei interpretări facile, care suprapune fosta locație temporară a lucrării din cea mai mare piață publică a orașului peste un spațiu aparținând societății de consum, intervenția folosește elemente de psihologia inversă pentru a exercita conștientizarea dezastrelor ecologice care au loc ca urmare a consumului de masă. În loc să prezinte imagini ale deșeurilor rezultate din poluarea masivă, Bisericaru a ales să redea peisaje pristine de o frumusețe sublimă, amintind de ceea ce ar putea fi dacă omenirea ar conserva mai eficient mediul natural. Lucrările sunt o metaforă pentru lucrurile pe care le-am pierdut, dar care există în fracțiuni, fie în formă fizică, fie în imaginația noastră. Seninătatea paletei de culori se intersectează cu problemele de mediu, efecte directe ale mișcărilor sociale, politice și economice. Artistul se joacă cu binariul utopie / distopie: imaginile pot evoca un Paradis pierdut, o terasă dispărută din Grădinile suspendate ale Babilonului, deja pierdută în istorie, simulări ale cărora suntem în continuare în pericol să le pierdem: Pădurile amazoniene, sistemele de recife de corali, pădurile de alge din Alaska, zonele umede, izvoarele, mlaștinile sau lagunele de pe fiecare continent, pentru a numi doar câteva. Habitatele – inclusiv noi, ca parte a ecosistemului – sunt în mod constant amenințate de creșterea temperaturilor, de reducerea recoltelor agricole, de secetele extinse și de incendiile galopante, de inundații, de fenomenele meteorologice extreme și de catastrofele din domeniul sănătății publice.”, Iris Ordean, curator

EN

„May we reconstruct what has been lost brings to the public attention an intervention by Iulian Bisericaru, re-contextualized large-scale painted panels recently commissioned by Sibiu’s International Marathon, a selection of which is presented here in the form of a site-specific installation. One of Sibiu’s main community event, Sibiu’s International Marathon has gradually made space for contemporary art in its midst. In the past few years, the start / finish gate, an element of central importance in the event, has been the site of artistic expression for local and regional artists. It is a temporary installation in Sibiu’s largest public square, integrated into an event pertaining to popular culture which is for and about the community. Starting this year, the structure, now called poARTa MIS, has been converted into a ‘curatorial’ project, weaving intentionality within the fabric of the conceptual framework and aesthetical purpose. The project encourages a practice which ‘operate[s] like an active catalyst, generating twists, turns, and tensions’ (Lind, 2009), creating friction, pushing forward new and/or seminal ideas. Well beyond aiming to provide an aesthetically pleasing decoration, it becomes a platform bringing important themes and ideas into public consciousness, educating, reminding, making things visible. The artist Iulian Bisericaru and the artistic designer Cristina Kiru have been invited by curator Iris Ordean to populate the gate’s surface with a luxurious colourscape, tributary to one of the core concepts from Bisericaru’s work, political ecology. The resulting work, comprising over 130 sq. meters of painted surface, was an evolving process from mere painterly gestures, all the way to complex vegetal structures and textures. It politicizes art’s relation to ecology, the fragility of the world’s ecosystems, endangerment of species, and the need to address these issues locally, as well as globally. Ecological tension is after all as much a local problem as it is a global one, so pertinent conversations should and must start from any corner of the world.

As suggested by the title, the intervention is an exercise in deconstruction and re-contextualization; contrary to an easy reading which overlays the work’s former temporary location from the city’s largest public square to a space of capitalist consumption pertaining to pop-culture, the intervention utilizes reverse psychology to exercise of awareness regarding ecological disasters that happen as a result of mass consumption. Rather than depicting images of waste resulting from mass pollution, Bisericaru chose to depict pristine landscapes of astounding beauty, reminders of what could be if humanity would start preserving its natural surroundings. The panels are a metaphor for things that we have lost, but that exist in fractions in either physical form, or in our imagination. The serenity of the colour palette intersects with environmental matters, direct effects of social, political and economic movements. The artist plays with the binary utopia / dystopia: the images can evoke a lost Paradise, a vanished terrace from the Hanging Gardens of Babylon, which we have already lost, simulations of which we are currently in danger of losing: Amazon Forests, coral reef systems, Alaskan kelp forests, wetlands, springs, swamps or lagoons on each continent, to name only a few. Habitats – including us, as part of the ecosystem – are constantly under threat from increasing temperatures, reduced agricultural harvests, extensive droughts and rampant wildfires, flooding, extreme weather events, and public health breakdowns.”, Iris Ordean, curator

Foto: Andrei Bălășan